Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor: Tradiții, credințe și începutul sezonului sărbătorilor de iarnă
Credincioșii îl prăznuiesc duminică pe Sfântul Apostol Andrei, considerat creștinătorul neamului românesc și unul dintre cei mai importanți sfinți ai ortodoxiei. Numit în tradiția creștină „Cel dintâi chemat”, Andrei a fost primul apostol care a răspuns chemării lui Iisus Hristos la propovăduirea Evangheliei. S-a născut în Betsaida Galileii, pe țărmul Lacului Ghenizaret, și era fratele lui Simon Petru, amândoi lucrând ca pescari alături de tatăl lor.
Pe lângă semnificația religioasă profundă, noaptea din ajunul sărbătorii este însoțită în cultura populară de o serie de obiceiuri și superstiții cu rădăcini precreștine. Tradițiile vorbesc despre apariția strigoilor, despre farmece, ghicirea ursitului și aflarea vremii, toate practicate în credința că, în această noapte, „hotarul dintre cele văzute și cele nevăzute dispare”.
În satele românești, oamenii continuă să păstreze ritualuri menite să protejeze casele, animalele și gospodăriile, considerând momentul un prilej de purificare și apărare împotriva spiritelor rele. Noaptea Sfântului Andrei este, totodată, una în care tinerii își încearcă norocul în descifrarea viitorului și a ursitului.
Sărbătoarea de pe 30 noiembrie marchează, totodată, începutul sezonului sărbătorilor de iarnă, care continuă cu Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie, și se încheie la Bobotează, pe 6 ianuarie.
