Schimbarea la Față a Domnului, sărbătorită pe 6 august. Semnificația unuia dintre cele 12 mari praznice împărătești
Creștinii ortodocși sărbătoresc joi, 6 august, Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos, unul dintre cele 12 mari praznice împărătești din calendarul ortodox.
Cunoscută în tradiția populară și sub denumirile de Preobrajenia sau Probojenia, sărbătoarea simbolizează transformarea și descoperirea slavei dumnezeiești a lui Iisus Hristos înaintea ucenicilor Săi.
Minunea de pe Muntele Tabor
Potrivit Sfintei Scripturi, cu puțin timp înainte de Pătimirile Sale, Iisus i-a luat cu El pe apostolii Petru, Iacov și Ioan și a urcat pe Muntele Tabor.
Acolo, Mântuitorul S-a schimbat la față, iar chipul Său „a strălucit ca soarele”, în timp ce veșmintele Sale au devenit „albe ca lumina”. Apostolilor li s-au arătat profeții Moise și Ilie, iar dintr-un nor luminos s-a auzit glasul lui Dumnezeu:
„Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultați-L.”
Momentul este relatat în Evangheliile după Matei (17:2-6), Marcu (9:2-7) și Luca (9:28-36).
O sărbătoare cu o istorie veche
Schimbarea la Față este una dintre sărbătorile introduse mai târziu în calendarul creștin, fiind legată, la început, de sfințirea bisericii ridicate în secolul al IV-lea de Sfânta Elena pe Muntele Tabor.
Sărbătoarea este menționată în documente încă din secolul al V-lea, iar până în secolul al VIII-lea devenise deja una dintre cele mai importante sărbători ale Bisericii Răsăritene. De-a lungul timpului, numeroși părinți ai Bisericii, printre care Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Andrei Criteanul și Sfântul Cosma de Maiuma, au compus predici și imne dedicate acestui praznic.
Tradiții de Schimbarea la Față
În această zi, credincioșii aduc la biserică struguri și alte roade ale pământului, care sunt binecuvântate și împărțite, ca semn de mulțumire pentru recolta primită.
În tradiția populară, Schimbarea la Față marchează și începutul schimbării naturii, fiind considerat momentul în care vara începe, simbolic, să lase loc toamnei.
